Ador când marea mă îmbrățișează ca și când ar fi ultima oară
Ador când nisipul îmi amintește că mereu trebuie să merg pe vârfuri!
Ador când o scoică îmi demonstrează că frumusețea interioară se câștigă atât de greu
Îmi place să pășesc ușor, să simt fiecare atingere, fiecare fir de nisip, cu scoici, melci, cu viața ce le-o da marea.
Îmi place să mă admire soarele, să-mi ofere din bucuria lui, să mă îmbete cu strălucirea lui.
Iar marea? Marea știe, ea știe cât de mult înseamnă pentru un suflet atât de sărac, cum este al meu; știe că aștept cu inima tremurându-mi momentul în care o voi revedea; întâlnirea mea cu marea mereu a fost un moment magic! Mă așteaptă cu răbdare și știe să mă primească, și știe când să mă iubească, pregătindu-mi cu grijă valurile...
Aș muri pe plajă dac-aș putea și să mă fac nisip, să mă lovească valurile mereu!
