Ma gandeam sa vorbesc despre unele lucruri care ma macina.
Cand zic "rautate", e clar ca dispare metafora.
Sa luam rautatea ca pe un epitet, nu merita prilejul de a primi distinctia unei metafore.
Se zice ca o persoana trebuie sa cunoasca Raul mai intai, ca mai apoi sa ajunga sa cunoasca Binele. Cred ca se aplica si in cazul meu.
Mai precis, Raul a insemnat ignoranta, lipsa de identitate, incapabilitatea de a-ti manifesta trairile personale. Neputinta unuia de a se regasi pe sine intr-o lume plina de prejudecati, de idei preconcepute, de tipare gresite, de tigari fumate.
De ce Rau inainte de Bine? Pentru ca Raul pregateste sufletul si trupul. Raul invata, stapaneste, dezvata si elibereaza. Dar trebuie privit ca pe un pas anterior starii de Bine.
Fiecare persoana trebuie sa fie umilita cumva de Rau, batjocorita, trecuta prin focurile mahalalei iar mai tarziu sa rada gandindu-se la "chinuri" si la "cat de naiv eram cand"... etc.
Acum, ajuns la starea de Bine, trebuie sa o conservi. Cel mai greu e sa pastrezi binele ca pe o baza si sa il dezvolti in interesul tau si al celorlalti. Nimic nu este mai de pret decat uitarea greselilor celorlalti fata de tine, iertarea lor si mai apoi diplomatia de care vei da dovada reluand o "prietenie" pierduta. ...de data aceasta cu precautii si cu "scoala" invatata anterior.
Succes celor ce inteleg!
*sunt ideile mele deschise de o carte
